Monthly Archives: December 2012

argh.

Standard

Ziceam saptamana trecuta de cum te afecteaza distanta fizica. Ca tu esti peste mari si tari, prietenii ti’au ramas acasa si fiecare isi duce zilele cum vrea. Ca distanta asta te face sa’ti dai seama de cine ti’e dor, cu cine ai mai bea o bere si cine nu mai da un semn. Si mi’am dat seama ca sunt prieteni si prieteni. Sunt cei cu care pastrezi legatura indiferent unde te afli si sunt cei care se bat cu pumnul in piept ca o sa le fie dor, dar apoi nu mai dau nici un semn de viata. Da, stiu, fiecare le are pe ale lui pe cap si intre serviciu, facultate sau ce mai avem in planuri nu prea iti ramane timp nici tie sa respiri, dar dupa cate zeci de beri am baut impreuna mi se pare aiurea sa nu mai intrebi de sanatate. Eu incerc sa tin legatura cu oamenii care mi’s dragi, fie macar pentru un salut si’o imbratisare virtuala. Dar na, distanta asta fizica se pare ca face intre oameni si o distanta psihica.

Poate’s eu intr’o pasa mai proasta cu sarbatorile & co si faptul ca’s la dracu’ in praznic si mi’e dor de cei de acasa, poate sunt intr’o pasa proasta ca voiam sa vin acasa in ianuarie pentru o saptamana si nu se mai intampla, poate poate poate.

Argh, angry and sad puppy is angry and sad.

//

Advertisements
Aside

Uneori distanta te face sa simti mai puternic anumite lucruri. Anumite goluri, anumite prietenii, anumite persoane de care ti’e dor sau pe care le’ai lasat acasa. Pentru ca timpul, kilometrii aia in plus si linistea din capul tau te fac sa te gandesti si regandesti la tot ce’ai lasat acasa.

pic357

Da, maine imi vine sa’mi iau bagajul si sa plec acasa. Mi’as lasa si bagajul daca e prea mult, m’as lua pe mine si’as pleca. Doar ca nu e atat de simplu. De obicei trebuie sa crezi in alegerile pe care le faci si sa speri ca aia este bine pentru tine, dar nici sa pleci cu o valiza nu’i suficient. De fapt nu acasa’mi lipseste, ci oamenii care fac cuvantul ala drag. Pentru ca acolo oricat de grea ar fi fost o zi, tot aveai berea si povestile de la finalul zilei. Pentru ca e mai usor in 2, 3, 5, 10. Pentru ca da, contactul fizic bate la fund orice conversatie pe chat, oricat de profunda ar fi ea. Si ti se face dor de zambete si pasi de dans si muzica si plimbari in miez de noapte si toate cele.

Da, stiu, eu am ales sa plec. Dar ma gandesc la tot ce’am lasat acasa ca sa nu uit, sa nu pierd prezentul lor. Partea buna e ca distanta asta fizica parca apropie oamenii si mai mult.

dordeacasa